Lui Eminescu
Așa cum seara printre nori
Pe cer Luceafărul răsare,
Un nume sfînt, nemuritor
Se naște-n suflet ca o floare
Și-l vom iubi cu dor.
Cu darul de la Dumnezeu
El a cîntat tot ce e sfînt:
Natura din-prejurul său,
Pe Veronica a cîntat,
La ea visa mereu.
Îl văd și acum stînd în pridvor
Lîngă prietenul său drag,
Privind la stele cu mult dor
Sau versuri recitind în prag
Lîngă prietenul său drag,
Privind la stele cu mult dor
Sau versuri recitind în prag
Amicului Ion.
El n-a murit,
El mai trăiește
Și tînăr îl vom ști mereu!
Mîndria neamului meu este!
Nicicînd nu vom uita de el,
De-al nostru Eminescu !
__________________________________
_______________________________________________________________
,,Limba Română - lăcașul în care trăiește omul. ,, (Gr. Vieru)
,,Limba - întîiul mare poem al unui neam. ,, (L. Blaga)
______________________________________________________________
,,Cînd pierzi pe mama îți rămîne Patria, dar nu mai ești copil. ,, (Gr. Vieru)
,,Să muncim în miezul pîinii, nu la marginile ei... ,, (Gr. Vieru)
________________________________________________________________
,,Limba este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru, lăsat de generațiile trecute și care merită de a fi păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc. ,, (V.Alecsandri)
________________________________________________________________
,,Limba maternă, ca floarea eternă
De busuioc și de dor... ,, (D.Matcovschi)
_______________________________________________________________
,,La-nceput a fost cuvîntul
Și de aceea în cuvînt
A încăput rotund pămîntul,
Fir de mac și fir de gînd... ,,
(D.Matcovschi)
_____________________________________________________________
,,În aceeași limbă
toată lumea plînge,
în aceeași limbă
rîde un pămînt.
Ci doar în limba ta
durerea poți s-o mîngîi,
iar bucuria s-o preschimbi în cînt... ,,
(Gr.Vieru)
______________________________________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu